Istoria chirurgiei bolii Parkinson în R. Moldova – Efectuarea talamotomiei în INN

Neurochirurgia funcțională, apărută chiar la începutul secolului XX, după aproape o jumătate de secol de cercetări experimentale, rezultate dezamăgitoare ale intervențiilor chirurgicale deschise pentru boli extrapiramidale, la sfârșitul anilor patruzeci a devenit o metodă promițătoare pentru tratamentul acestora.

În anii 60, numărul operațiilor era de sute, iar în anii șaptezeci, mii.

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă a sistemului nervos care afectează mișcarea.

Simptomele apar și se dezvoltă treptat. Uneori boala începe cu un tremor abia vizibil într-o singură mână, răspândindu-se treptat la celelalte membre. Dar, boala se mai poate manifesta și cu rigiditate sau încetinirea mișcărilor. Ele încep, de obicei, pe o parte a corpului și rămân mai exprimate pe această parte, chiar și după ce simptomele afectează ambele părți ale corpului.

Procedeu chirurgical (disponibil în Republica Moldova): Talamotomie – medic neurochirurg Valerii Matcovschi, dhșm.

În anii 60, numărul operațiilor era de sute, iar în anii șaptezeci, mii.

Până la sfârșitul anilor 70, metodele de neurochirurgie funcțională și stereotactică și-au dobândit forma finală, eficiența stereotaxisului de peste 90% în tratamentul formelor de parkinsonism și eficiența de 50-70% în tratamentul epilepsiei a fost practic dovedit.

Din anii ’80 până în prezent, progresul neurochirurgiei stereotactice și funcționale este asociată cu îmbunătățirea tehnică, fără a modifica principiile de bază formate în a doua jumătate a secolului trecut.

Originea neurochirurgiei stereotactice în Moldova (Chișinău) este asociată cu numele neurochirurgului Sakare K.M. Într-un an și jumătate (1977-1978), a fost construită singura sală de operație cu raze X stereotaxice din URSS, în care s-a folosit telestereoroentgenografia, care a făcut posibilă efectuarea de studii electrofiziologice intraoperatorii cu o calitate foarte înaltă.

Totodată, s-a muncit mult la construirea unei secții de neurochirurgie, a unei săli de studiu de contrast, a unei săli de studii de electrofiziologie și psihologie.

Un total de 102 intervenții chirurgicale stereotactice, trei rezecții subpiale, cinci rezecții de cicatrici post-traumatice și două lobectomii temporale au fost efectuate în perioada 1978-1981.

În septembrie 1981, din proprie inițiativă, fără înregistrare oficială, doi stagiari V. Matkovski și A. Diakonov, care aveau deja trei ani de experiență în domeniul stereotaxiei, au început să lucreze în cadrul departamentului.

La 22 decembrie 1981 a fost efectuată prima implantare de macroelectrozi cronici în structurile mediobazale ale ambilor lobi temporali. A fost o zi revoluționară, operația a durat 16 ore și s-a încheiat după miezul nopții.

La începutul anilor 80 nu existau sisteme de monitorizare medicală a activității bioelectrice și monitorizare video.

Din dorința de a face intervențiile chirurgicale deschise funcționale și cât mai sigure, în 1987 Valerii Matcovschi a început să facă rezecții subpiale ale cortexului cerebral in mintea limpede a pacienților aflați sub neuroleptanalgezie intravenoasa controlată.

În 1987, din păcate, departamentul a fost închis iar sala de operație a fost sigilată. Acesta a fost sfârșitul stereotaxiei dincolo de resuscitare.

În 1988 însă, chirurgia stereotaxică și funcțională în Moldova, a reînviat.

Abia a cincea operație la un pacient cu parkinsonism s-a întâmplat un miracol, a fost prima operație reușită.

În iulie 1989, neurochirurgul Valerii Matcovschi, pentru prima dată în Moldova, a efectuat o rezecție de 1/3 din lobul temporal stâng, în conștiință clară, folosind o metodă complet nouă de stereoelectroencefalografie, care nu fusese folosită de nimeni până atunci.

În 1991, la fel, Valerii Matcovschi a creat primul angiograf stereotaxic, primul prototip al unui angiograf stereotaxic digital, care a făcut posibil nu numai să se vadă vasele creierului, ci și să se determine coordonatele oricărui vas de interes și astfel să se evite deteriorarea acestuia când electrozii au fost introduși în creier prin micro-bavuri în craniu.

Neurochirurgul Valerii Matcovschi a proiectat și fabricat un electrod chemotrod multi-contact pentru implantare în creier. Un astfel de electrod a făcut posibilă efectuarea tuturor studiilor standard: înregistrarea activității bioelectrice, stimulare electrică, polarizare, diatermodestrucție și, în plus, activarea chimică locală sau blocarea activității epileptice în structura cerebrală studiată.

Prima implantare de chemotrode intracerebrale pe termen lung a fost efectuată în mai 1990.

La mijlocul anilor ’90, a devenit imposibil să se dezvolte stereotaxia. Situația economică era atât de dificilă încât era vorba despre simpla supraviețuire biologică a oamenilor. Cu toate acestea, până în 1994 noua sală de operație și sala de monitorizare electrofiziologică a fost finisată. La pacienții cu torticolis, a fost stăpânit și îmbunătățit un nou tip de operație funcțională – rizotomia selectivă a nervului accesoriu și a rădăcinilor cervicale superioare cu stimulare electrică intraoperatorie pe fondul retragerii relaxantelor musculare.